Copil fiind, evadam “pe deal” de cate ori aveam ocazia, fie vara, fie iarna, si astfel am indragit natura.
Muntele: Cand abia intrasem la liceu, tata m-a dus intr-o “expeditie” pe munte. Mai fusesem si pana atunci cu ai mei in excursii si tabere, dar expeditia a fost altceva: am parcurs in cateva zile locuri de poveste, poteci marcate si nemarcate, dormind chiar sub cerul liber. Suficiente ingrediente pentru a sadi o dorinta apriga de explorare si aventura.
M-am reintalnit cu Maria-Sa muntele dupa multi ani, intre timp crescusem om mare. Desi reintalnirea a fost marcanta si dorinta mare, eram suficient de temator incat sa nu risc prea mult, si sa tin seama de sfaturile celor mai experimentati.
Prima experienta de iarna pe munte a fost … direct pe acoperisul tarii Moldoveanu, cu coltari de imprumut, impreuna cu un prieten mai experimentat. Nu ajunsesem inca acolo vara, iar tura a fost memorabila, corelata din pacate cu un eveniment tragic de care aveam sa aflam mai tarziu, ce se petrecea simultan la mica distanta de noi. Acele intamplari din decembrie 2002 mi-au prilejuit multe reflectii in privinta mersului pe munte in conditii extreme. Pe langa ca abordarea acestor tipuri de activitati necesita cunostinte specifice, trebuie sa-ti cunosti limitele si sa ai o abordare realista a posibilitatilor existente in momente de cumpana.
Natura:
Iesind periodic, nu am putut sa nu remarc de la an la an tot mai evidenta, tragedia ce se petrece in natura. E trist si revoltator sa constati ca o padure prin care ti-ai leganat pasii, din care ai sorbit aerul cu nesat, nu mai exista, iar valea verde prin care curgea candva un parau zglobiu e rascolita de buldozer. E dureros sa vezi ca pentru bani si trofee se macelaresc animale nobile ca ursul, rasul si lupul, iar din cele cateva capre negre ce le-ai vazut mai demult pe creste, nu mai e nici urma.
Ii multumesc lui Dan pentru ocazia de a povesti despre accidente montane si agresiuni asupra naturii in cadrul NahannyCamp.
