Tabara Nahannycamp nu a fost pentru mine doar o tabara. Da, a inceput ca oricare alata tabara in care am fost pana atunci, cu linistea stanjenitoare provocata poate de incapacitatea de a ne exterioriza emotiile unei noi experiente sau de greutatea reluarii unei prietenii dupa o pauza de-o vara, un inceput de tabara in compania unor colegi ametiti, care nu-si recunosc bagajul…
Ce nu stiam atunci, era ca, dupa o saptamana, linistea stanjenitoare nu-si va mai gasi locul printre conversatiile interminabile, colegii ametiti imi vor deveni prieteni dragi si instructorul “chelios” – asa cum s-a prezentat Dan – urma sa fie un stalp de ajutor pentru noi toti si, de ce nu, unul dintre oamenii care au avut un rol in maturizarea noastra.
De povestit sunt prea multe, nu am de gand sa fac un rezumat. Stiu insa ca, incepand de la Cheile Tasna, trecand la Mtii Mehedinti si Cernei, fiecare moment este bine intiparit in mintea si sufletul meu. Vreau sa-i multumesc lui Dan pentru ca a acceptat provocarea de a lua in grija un grup de bucuresteni “miserupisti” cu fite si cerinte juvenile, avand in vedere ca majoritatea dintre noi am trecut pentru prima data printr-o experienta de genul acesta.
Eu una m-am indragostit complet si irevocabil de tot ceea ce inseamna drumetii, trasee montane, natura, oameni ai locului si ma gandesc cum pot trai fara munte!? Daca esti dispus sa oferi respect si dragoste pentru toate acestea, lumea magica a muntelui este deschisa oricui vrea sa invete, sa primeasca lectii valoroase de viata…
Deci, ce a insemnat tabara Nahannycamp pentru mine? O usa deschisa pentru schimbare personala!
Miranda, 15 ani – Bucuresti