Lucrurile au devenit mai serioase odata cu schimbarea altitudinii. De la Craciunesti la Tarcu, de la Cornel la Cuntu, de la pesteri la bivuacuri, de la bagajul din fata casei pana la cateva ore cu rucsacul in spate, asteptata si aceasta de unii si visata de altii, a doua aplicatie a Scolii de Iarna s-a incheiat si ea cu bine. Nu cred ca ne-a trebuit multa scoala ca sa observam esentialul: placerea si siguranta pe munte(iarna) inseamna munca. Nu stiu cum este in alta parte dar pe munte(tot iarna…)munca presupune o atitudine de disciplina si vointa. Inseamna sa fii preocupat de timp, parolism, calitate, eficienta si in plus, iarna nu ai voie sa faci lucruri de mantuiala. Am mai inteles toti ca lucrurile mici produc efecte mari. Un intelept relata: “…arata-mi un om pe care nu-l deranjeaza sa faca lucruri mici si-ti voi arata omul in care te poti increde ca poate face lucruri mari.”
Va felicit pentru efortul depus la Cuntu. In felul nostru ne-am luat rolul in serios, am intrat in joc si acesta este un lucru foarte bun. Reusim repede sa devenim o familie de montaniarzi si sa invatam unul de la altul. A doua ”promotie” a Scolii de Iarna Nahannycamp nu este mai prejos decat prima.
Intr-o camera mica, cu focul duduind in soba, 38 de persoane inghesuite-n paturi, pe saltele sau direct pe dusumea, am ascultat, am pus intrebari si-am invatat din experienta lui Jolt Torok si H Colibasanu, doi dintre cei mai titrati alpinisti romani. Doua seri faine, ca odinioara…fara calorifere, stiri +MTV la televizorul agatat pe perete-n sala de mese din pensiune. Ochii se inchideau de somn insa fiecare dorea sa prelungeasca clipa…
Intr-o camera mica, cu focul duduind in soba, 38 de persoane inghesuite-n paturi, pe saltele sau direct pe dusumea, am ascultat, am pus intrebari si-am invatat din experienta lui Jolt Torok si H Colibasanu, doi dintre cei mai titrati alpinisti romani. Doua seri faine, ca odinioara…fara calorifere, stiri +MTV la televizorul agatat pe perete-n sala de mese din pensiune. Ochii se inchideau de somn insa fiecare dorea sa prelungeasca clipa…
Sunt muti dintre voi care m-au lasat cu gura cascata(+). Bravo Isabela si Ina, felicitari Raul si Miha P. Anca nu te da batuta. Si pe mine ma lasa puterile cand nu ma astept. Sau ma imbolnavesc cand nu trebuie. Lavinia, pentru tine nu am cuvinte de lauda. Felicitari Teo pentru motivatie si implicare in cele montane. Iti doresc sa ai parte de coechipieri faini in turele tale. Iulia, nu-i mai da coltarii la Urdea… Nutu si Alexandra, prezenta voastra pentru a nu stiu cata oara la Nahannycamp inseamna mult pentru mine. Sunteti ca un medicament bun care vine atunci cand trebuie. Florenzo, daca nu te mai primesc la Ncamp, sa nu te lasi. Ma enervezi de fiecare data cu cate ceva si de fiecare data cand ajung acasa tot mi-e drag de tine(inca…). Mabar n-am cum reusesti chestia asta. Octavian nu-mi pare rau ca te-am luat ”intarziat”, Inima de Lei te asteapta zile grele cu mine, Ianchis sper s-ajungi in muntii tai visati, a lui Badila fata tragi tare la schi de tura…Sunteti prea multi… Bunea si Zoli aveti talent si bun simt cu carul. Restul …data viitoare.
Multumesc Jolt si Horia pentru gandurile voastre vis a vis de cele montane. Multumesc Dragos Dragomirescu pentru cuvintele tale pline de intelepciune si talc, “receptionerului” Calin Tiru pentru pregatire, bunavointa, pentru ca ai donat camera si patul tau(a dormit pe podea), Asociatiei Altitudine si domnului meteorolog George care are o inima mare. Intotdeauna cand ajung la Cuntu sau pe Tarcu imi revin in minte cu placere cateva nume: Roni, Ciula si Topai.
Soare,
Dan Glazer